Aventura 1: Maratonul din Odessa

Aşa cum nu sunt obişnuită să petrec week-endurile în linişte şi caut mereu noi şi noi aventuri, am avut parte de o aventură foarte frumoasă în acest week-end. Se ştie doar că cine caută-găseşte!!!
Aşadar, aventura mea ţine de o călătorie în scopuri provocaţionale în cel mai mare port al Ukrainei - Odessa. De fapt, provocarea consta în capacitatea echipei mele şi a mea personală de a ţine faţă unui maraton de întrebări CUC în limba rusă (!!!) timp de 26 ore (aşa s-a anunţat din start).
De fapt, ador competitiile organizate cu participarea directa sau indirecta a MAK ЧГК (Международная Ассоциация Клубов“Что? Где? Когда?”), deoarece pe lîngă organizarea de invidiat mai ai parte să joci în competiţie cu unii din cei mai erudiţi oameni ai spaţiului ex-sovietic.
Împreună cu echipa mea ACORD am reuşit să participăm ceva timp în urmă la o altă competiţie internaţională în Sankt Petersburg şi atunci ne-am plasat pe poziţii medii în tabelul rezultatelor finale şi am savurat din plin atît oraşul, cît şi jocul.

Pe scurt despre ce ştiam noi că ne aşteaptă: 26 ore nedormite sau dormite parţial, blocuri a cîte 100 de întrebari, de tot fiind preconizate a fi jucate 777 întrebari.
Spre marea mea bucurie, am avut parte si de o organizare buna a jocului (unele aspecte văzute sper să fie împrumutate şi de Clubul Moldovenesc de Jocuri Intelectuale) şi de persoane pe care îmi doream să le cunosc de mult, printre care: unul din cei mai populari jucători ai jocului "Своя игра" şi "Самый умный" A.A.Vasserman (Анатолий Александрович Вассерман), unul din cei mai carismatici jucători ai jocului televizat "Что? Где? Когда?" - Ilya Novikov (Илья Сергеевич Новиков), care, printre altele, e jucătorul meu preferat şi desigur, una din cele mai frumoase şi deştepte jucătoare, căpitan al unei echipe ce participă în competiţiile televizate, persoana responsabilă de organizarea Maratonului - Elena Potanina (Еленa Потанинa).
Astfel, aventura a început sîmbătă dimineaţă cînd m-am trezit la ora 4.00 pentru a reuşi să mă pregătesc pentru autobusul de la ora 5.50. Ajunşi la gară, am constatat că toţi cei, cu care trebuiam să mergem erau deja pe loc şi autobuzul nu intenţiona să se reţină. Am ocupat lucurile în autobuz cu intenţia de a mai trage un pui de somn pînă ajungem. De fapt, pe lîngă membrii echipei mele de bază, ca membru al echipei a mers şi Valerii Leonchenko - jucător al Clubului INTIGRA, club ce, dacă nu greşesc, e membrul oficial al MAK din Moldova şi îşi ţine jocurile în limba rusă. Desigur, în relatarea mea nu poate lipsi referinţa la vameşi, care, nu mai ştiu din ce considerente, ne-au reţinut foarte mult, atît la o vamă, cît şi la alta. Pentru a determina mai exact termenul "foarte mult", o să menţionez că dacă era preconizat să ajungem în Odessa la 9.30, am ajuns la 11.15, ceea ce, avînd în vedere că jocul a început la 11.00, era destul de neplăcut pentru noi.
Ajunsi, deci, în Odessa, unde trebuia să fim întîmpinaţi de unul din membrii plecaţi de vineri încolo, care, în mod normal văzînd că nu venim, a plecat la joc, ne-am pomenit în situaţia în care nu prea înţelegeam unde trebuie să mergem. Valerii, care a trăit în Odessa doi ani, ne-a îndemnat să mergem vreo cîteva minute pînă la un pod, de unde puteam lua rutiera pînă la locul unde urmam să ajungem. Deci, lăsîndu-ne dirijaţi am mers cîteva minute, apoi încă cîteva minute, apoi încă cîteva minute pînă cînd am înţeles că am făcut deja vreo 20 min. şi tot încă nu am ajuns. Hm... ardeam de nerabdare să ajungem, dar podul cela nu se mai apropia.... :( Între timp, am reuşit să mă amuz de inscripţia făcută pe unul din gardurile pe care le-am ocolit, inscripţie prezentată în imaginea alăturată.

În sfîrşit, am ajuns şi am fost plăcut surprinşi de sala unde se petrecea jocul. Pe semne că este vreun club acolo, disco sau ceva asemănător, căci sala avea un fel de anexă-balcon, unde puteai să mergi să tragi un pui de somn, lucru, pe care l-a făcut A.Fală şi ulterior a fost aplaudat de toate echipele primind titlul onorific de "первый уснувщий".
În general, au fost 2 tipuri de runde: obişnuită şi rapidă. Cea obişnuită se desfăşupa într-un format clasic: se citea întrebarea, se acorda un minut pentru discuţii, peste un minut se citea răspunsul, timp în care "rîndunelele" (fetiţele şi băiţeii ce strîngeau foiţele) luau doar foiţele ce au fost ridicate pînă la începutul citirii răspunsurilor. De îndată ce se citea răspunsul se trecea la următoarea întrebare, fără a lăsa echipelor timp pentru discutii, contrări şi altele. Astfel, spre deosebire de formatul obişnuit al jocului moldovenesc, cînd după ce se citeşte răspunsul lumea are cînd să se revolte, să se gîndească la contestaţie, să discute ce ar trebui să scrie, aici chiar nu era timp pentru asta. Şi, dacă sincer, mi-a plăcut nespus acest mod de a juca!!!!!
A doua formă era cea rapidă, care se deosebea de prima prin aceea că pentru discuţii se acordau 30 de secunde. Logic, întrebările erau mai simpluţe şi, de obicei, nu necesitau mai mult decît un pas logic.
Din 777 întrebări, 200 au fost rapide şi celelalte 555 au fost clasice.
Despre întrebări: au fost destul de complicate. Plus la toate, necesitau cunoştinţe aprofundate nu doar în istoria, lingvistica, cultura mondială, ci şi conoştinţe aprofundate în istoria, lingvistica şi cultura rusească. Dat fiind faptul că nu se comentau răspunsurile, la unele întrebări m-am simţit foarte idioată, căci nu numai că nu înţelegeam sensul răspunsului, dar nici sensul întrebării. Mi-au plăcut mult întrebările rapide deoarece creşteam în propriii ochi văzînd cîte întrebări luam împreună cu echipa la aceste runde :))
De fapt, urma să fim 8 persoane şi să ne schimbăm cîte 2 la fiecare 100 întrebări. În rezultat, unul din membrul echipei nu a putut să joace decît o rundă şi m-am folosit de ocazie să merg să văd Odessa. Ştiam că am la dispoziţie vreo 3-4 ore (cam atît dura o rundă de 100 întrebări) şi am mers cu unul din prietenii mei să vedem Odessa care s-a dovedit cu mult mai draguţă şi primitoare decît m-am aşteptat, părere formată din spusele persoanelor ce au vizitat anterior Odessa. Am reuşit chiar să fac nişte poze cu simbolurile Odessei- statuia fondatorului oraşului Duc de Richelieu, unul din cele 12 scaune celebre descrise de Ilf şi Petrov şi ecranizate de genialul Mark Zaharov, Portul maritim din Odessa etc. De fapt, mi-a plăcut chiar foarte mult acest oraş. Un fel de Chişinău cu ieşire la mare şi eu ador Chişinăul!!!!
Întoarsă la ai mei, am început jocul şi nu m-am mai ridicat pentru a fi substituită pînă la sfîrşitul jocului, adică din cele 777 întrebări citite am jucat 677 ceea ce echivalează cu aprox. 24 ore nedormite în stresul întrebărilor în limba rusă şi a a deciziilor ce urmau a fi luate pe baza versiunilor generate.
Cea mai grea perioadă s-a dovedit a fi înte orele 2-6 dimineaţa, cînd, de fapt, şi am fost întrecuţi de unica echipă pe care am reuşit să o întrecem pînă la acel moment. De fapt, din acest moment s-a pornit partea amuzantă a jocului: premiile se acordau pentru fiecare rundă şi erau premiaţi cei mai buni şi cei mai slabi. Şi chiar de nu eram cei mai buni (:)), am reuşit să cîştigăm băuturi energizante şi pizza pentru a ne pune pe treabă :)
De fapt, nu am mai putut acoperi diferenţa creată şi am finalizat maratonul pe ultimul loc.
Şi chiar de nu am realizat progrese mari la compartimentul rezultativitate, am reuşit să mîncăm multă pizza, să văd Odessa, să petrec timp cu cei, pe care îi iubesc mult că încă mă vreau ca capitan al echipei noastre (ACORDiştii), să fac cunoştinţă cu persoane pe care îi urmăream jucînd doar la televizor.
Obosită, dar fericită, am revenit în Chişinău pe la 21.00, iar în pat pe la 23.00.
Asa ca azi la lucru eu încă nu sunt sătulă de somn, dar sunt satisfăcută de toată aventura din acest weekend.

Aştept cu nerăbdare următorul week-end!!!